Voluntariat cu Impact: Supervizarea Ca Spațiu de Creștere Reală

Articol scris de Liliana Urziceanu în numele grupului de lucru pentru Supervizare.

Acum trei ani porneam la drum, odată cu lansarea primei runde a programului Mozaic. Atunci începea pentru noi toți – supervizori și supervizați – o experiență complet nouă. Ne-am pregătit temeinic pentru a susține un spațiu de reflecție dedicat mentorilor din program. Știam că va fi nevoie să fim clari: să explicăm ce înseamnă supervizarea, care sunt funcțiile ei, cum contractăm în grup, cum ne pregătim ca participanți. Ne-am aliniat. Am stabilit o structură comună, dar am oferit și libertate supervizorilor de a-și aduce stilul propriu în facilitarea grupurilor online. Fiecare și-a găsit vocea, într-un cadru coerent.

Provocările nu au întârziat să apară

Mobilizarea supervizorilor a fost reală, însă participarea mentorilor nu a fost întotdeauna constantă sau predictibilă. Am fost confruntați cu dificultăți în formarea grupurilor – uneori chiar imposibilitatea de a aloca grupuri către supervizori, sau o prezență a participantilor mai mare decat inregistrarile (apriori), ceea ce din nou a adus provocări legate de dimensiunea grupurilor per supervizor.

E important să ne amintim că intregul program se bazează pe voluntariat. Timpul oferit este prețios – și merităm ca acest timp să fie de calitate. E frustrant să te pregătești pentru „concert” și să găsești sala pe jumătate goală.

Ce am învățat pe parcurs

Am reflectat, ne-am susținut unii pe alții și am mers mai departe. Au existat insatisfacții și frustrări, dar am înțeles că răbdarea, sprijinul și claritatea sunt esențiale. Stabilirea unor reguli clare privind participarea a schimbat dinamica. Grupurile s-au format, iar spațiul de supervizare a devenit mai stabil, mai eficient, mai valoros.

Am văzut cum relațiile dintre supervizori s-au consolidat: comunicarea a devenit mai naturală, sprijinul reciproc mai firesc, iar capacitatea de a gestiona neprevăzutul – mai matură. În paralel, participanții s-au implicat tot mai activ și au crescut în proces. Feedback-ul – atât la cald, cât și ulterior – a confirmat acest progres.

Ce am adăugat pe parcurs? Supervizare pentru supervizori

Pentru a ne păstra autenticitatea și calitatea în rolul de supervizori, am creat un spațiu dedicat nouă – sesiuni de grup facilitate de un supervizor extern. A fost un pas firesc, dar necesar. Profesionalismul înseamnă nu doar să oferi sprijin, ci și să știi când ai nevoie de el.

Am explorat împreună o varietate de teme, am reflectat la propriile noastre provocări și ne-am susținut reciproc într-un cadru sigur, ghidat de principii clare și de o voce din afara cercului nostru direct. A fost un exercițiu de igienă profesională, dar și de coerență: nu poți încuraja reflecția, dacă tu nu ți-o asumi.

Pentru că, în esență, supervizarea nu este un instrument doar pentru ceilalți – ci o practică de bază pentru oricine își ia în serios rolul.

Un punct culminant

Cea mai recentă sesiune de supervizare a fost un exemplu perfect al maturității pe care am atins-o. Ca supervizori, am intrat cu 10-minute înainte, am stabilit rapid rolurile, am integrat modificările de ultim moment, am pornit la timp și am finalizat la timp. A fost un spațiu sigur, confidențial și eficient – exact ceea ce presupune supervizarea. Reacțiile finale au spus totul: a fost un moment în care ne-am întâlnit cu adevărat, am ascultat, am reflectat și ne-am oferit exact ce aveam nevoie.

Ce urmează?

Această călătorie nu se oprește aici. Continuă. Și ne însoțește o întrebare-cheie:

Cum putem transforma supervizarea într-un instrument esențial și atractiv pentru toți cei care doresc să crească în mod autentic în rolul lor profesional?

Pentru că supervizarea nu e doar o formalitate – este un instrument de reflecție profundă, care susține evoluția noastră ca profesioniști.

Avem nevoie de timp, reziliență, consistență și acțiune. Dar și de curiozitate – acel motor care ne împinge să căutăm mereu ce putem face mai bine.

Cu bucurie și recunoștință pentru toți supervizorii din Mozaic (de-a lungul celor 3 ani): Alina Avarvarei, Alina M. Ionescu, Ana M. Marin, Laura Balaci, Liliana Urziceanu, Mădălina Rădulescu, Mihaela Brînzoi, Oana Niculae, Vlad Duțescu și Alexandra Claes în calitate de supervizor extern

Ana M. Marin

Coach, Trainer, Speaker, Bullet Journal Addict

https://www.anammarin.net
Previous
Previous

Răscrucea. Sau cum știi dacă și când să-ți promovezi specialiștii în rol de manageri

Next
Next

Modelarea de rol, exemplul personal și învățarea prin imitație în mentorat: Un cadru comparativ pentru formarea mentorilor