Răscrucea. Sau cum știi dacă și când să-ți promovezi specialiștii în rol de manageri
Articol scris de Tiberius Budulea - membru EMCC România
Andrei, managerul echipei de dezvoltare software, păși în biroul lui Radu, business coach-ul companiei. Călca șovăielnic, de parcă nu era sigur de drumul pe care trebuie s-o ia – și exact aceasta se dovedi a fi problema:
Dacă îl promovez pe Alex ca manager, pierd un specialist excelent și câștig un manager fără experiență. Și totuși, mă tot gândesc că merită să-l promovez. Ce să fac?, îl întrebă el pe Radu.
Radu tăcu. Și nu pentru că nu știa răspunsul. Dar Radu era călăuză, și călăuzele știu să tacă, pentru că numai în liniște se aud lucrurile din jur. Spre exemplu, cât de adânc se rostogolește ceva – o piatră sau niște gânduri, să zicem –, într-o prăpastie. Călăuza cultivă prezența, pentru ca cei care caută calea cea mai bună să fie pe fază și să o descopere la timp.
Andrei, de la ce a pornit discuția despre promovare? Și ce crezi că ar putea aduce această promovare?, întrebă Radu, desfășurând între ei o hartă mentală în alb, pe care numai Andrei avea datele necesare să o deseneze cu acuratețe.
Urmă o ședință concentrată în care, la întrebările Călăuzei-Coach, Andrei desenă tot felul de trasee alternative, răscruci de drumuri, capcane și prăpăstii, precum și locuri frumoase de descoperit:
Care a fost reacția lui Alex când ai inițiat discuția? întrebă mai departe Radu, schimbând puțin unghiul de vedere.
Ghidat de întrebările Coach-ului, Andrei își luă răgazul să se concentreze la trasee, imaginându-și că le parcurge la firul ierbii, pas cu pas, împreună cu Alex, specialistul căruia putea să-i deschidă calea promovării, sau pe care putea să-l împiedice să iasă de pe drumul lui sigur și bătătorit de specialist. Din când în când, auzea vocea Ghidului orientându-i procesul:
Cum altfel l-ai putea motiva pe Alex, fără să-l promovezi?
Andrei câștiga din ce în ce mai multă încredere: el era cel care trebuia să-și dea răspunsurile și să traseze variantele, privind situația din toate unghiurile posibile. Pe măsură ce harta prindea contur, Andrei intuia lucrurile din ce în ce mai în detaliu. Radu simți asta, așa că interveni cu o întrebare mare, de sus, ca din ochiul vulturului:
Care crezi că este cea mai înțeleaptă decizie pentru echipă, pe termen lung?
Andrei răspunse fără ezitare:
Să-l promovăm pe Alex și să-i oferim sprijinul necesar pentru a se dezvolta ca manager. E riscant, dar și oportunitatea de creștere este imensă, atât pentru el, cât și pentru echipă.
Asta însemna că Andrei vede deja vârful. Și nu doar că-l vede, dar simte că vrea să ajungă acolo, și are și harta cea mai bună ca să facă asta în siguranță și cu succes.
Și Andrei mai vede ceva: că răspunsurile sunt mereu la noi. Călăuza doar ne ajută să ne orientăm puțin mai bine – și mai ales să învățăm cum anume putem deveni propriile noastre călăuze, la fiecare răscruce.
